Mihai TRAISTA
ISTORIA UNUI
FALS PREȘEDINTE
De câte ori îl
văd pe Morhan Dumitru îmi aduc aminte de Take Farfuridi din piesa caragialiană «O
scrisoare pierdută» – un personaj simpatic si amuzant pentru că momentan nu știe ce spune și
totodată odios pentru că știe foarte bine ce vrea: chiverniseală
proprie. De fapt, dacă mă gândesc bine, toate personajele din piesa în care
joacă Morhan (nu se știe de cine este regizată) poartă principalele trăsături
ale originilității marelui Caragiale – prototipuri de imbecili comici – o
imbecilitate căștigată în mediul social care le-a imprimat un anume automatism
de găndire (dar mai ales de vorbire) și acțiune, un comportament illogic și
absurd din punctual de vedere al unui om inteligent.
De câțiva ani încoace se vehiculează (în câteva fițuici
de provincie, arareori și în presa centrală) din ce în ce mai insistent despre
un război între Buciuta și Morhan, adică între UUR și UDUR. Pentru cei care nu
știu sau poate au uitat, scandalul între Morhan și UUR a început ceva mai
demult, când la conducerea UUR era Ștefan Tcaciuc care l-a adus pe Morhan
Dumitru la UUR și la uns vicepreședinte. Dar Ursul a fost păcălit de Vulpe doar
în poveste, Tcaciuc dându-și seama ce fel «pasăre măiastră» este Morhan ia tras
un șut în fund de i-au zburat penele.
Dar
era prea tărziu, Morhan deja gustase din funcția de vicepreședinte, și de
atunci fără o funcție de conducere nu mai poate trăii. Alungat din UUR s-a
autoproclamat președintele UDUR. Dar oamenii de cultură al etniei ucrainene din
România care au înființat aceasta uniune, precum prof. dr. Ioan Semeniuc, prof.
dr. Vasile Cureleac, prof. Teodor Popovici și alții, dându-și repede seama cine
vrea să-i conducă s-au retras din UDUR lăsându-l în plata Domnului pe MARELE
SALVATOR – UNIFICATOR – INFRACTOR. Dar prostia și domnia se plătesc, spune o
vorbă înțeleaptă din popor, numai săracul Morhan știe câți bani a plătit
preoților și primarilor ca să-i spună măcar odată pe an: «Domnule
președinte!...», iar UDUR a devenit mai ceva decât stația CFR Salva-Vișeu, –
s-au plimbat și s-au răsplimbat prin această uniune tot felul de indivizi,
oameni de afaceri falimentați sau dornici de îmbogățire, avocați fără
clienteală, tineri păcăliți, cu un viitor strălucit, dame făcute peste noapte
(sub președinte) vicepreședinte,
lăutari, fanfariști și traseiști
politici. Dar cu toți acești susținători Morhan nu a putut ajunge mai departe
de titlul de «Cetățean de onoare» a câtorva localități, titlul plătit cu cîteva
camioane de pietriș.
Văzând
că nu poate face mare brănză cu UDUR, Morhan a candidat pentru camera
deputaților, fiind singurul candidat din Maramureș. Știind că nu are nici o
șansă la el acasă în Suceava a crezut că-i păcălește pe maramureșeni. Ei bine,
nu a mers! Atunci a înțeles că numai având în spate o organizație solidă poți
ajunge în Parlamentul României și a pus ochii pe UUR. Înconjurat de
profesioniști în falsuri, îl convinge pe Bodnar Ioan, președintele UUR Suceava
să semneze niscaiva acte false: «Trebuie
să ai curaj, ca mine! Trebuie s-o iscălești…», poate i-a spus acest
Farfuridi modern lui Brânzovenescu de Bodnar, iar acesta a iscălit ca «primarele».
Și astfel marii magicieni Morhan Dumitru și Grijac Gheorghe Alexa în loc să
scoată din pălărie un iepuraș, sau să prefacă o batistă în porumbel, au
prefăcut întălnirea lor cu Bodnar, de la
o cărciumă bucovineană, în Congres Extraordinar al Ucrainenilor la care s-au
unificat UUR cu UDUR, ei s-au propus, ei s-au ales: Morhan prim vicepresedinte,
iar Grijac secretar general. Poporul, adică Bodnar a votat pe fața de masă cu
păhărelul de coniac și pe urmă au scos din mânecă în loc de un as o ștampilă
falsă cu sigla UUR și au fugit la bancă să scoată banii din contul UUR (culmea,
împreună cu Bodnar Ioan).
Când
s-a dovedit că acest congres nu a avut loc («Ți-am
spus că mi-e frică de trădare… Ei?», – spunea Farfuridi), Bodnar a început
să dea din colț în colț că a fost păcălit, drogat, îmbătat, șantajat etc.,
Morhan s-a gândit să facă un referendum (dacă tot îl asemuim cu Take Farfuridi
– «Când zicem
dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem 64... Ştim, oricine dintre noi ştie ce este 64,
să vedem ce este plebicistul…» și un alt congres. Numai că acest Plebicist și Extraordinarul
Congres au fost – un mare circ, mare!..
ISTORIA UNUI FALS CONGRES
Dacă
tot au măsluit și falsificat documente, acte și ștampile, Morhan împreună cu
Grijac s-au gândit să organizeze și un adevărat congres fals, pe care l-au
denumit Congresul Extraordinar al Uniunii Ucrainenilor din România, la care să
fie prezenți mulți oameni – o sală plină de oameni. Numai că 80% din acești
oameni, habar nu aveau ce se întâmplă acolo, sau ce înseamnă UUR sau UDUR?
«Ne-a
întrebat primarul, dacă vrem să mergem la mânăstirile din Bucovina, pe gratis
și ne-am dus…», spune o femeie din Rona de Sus, jud Maramureș. Numai că în loc
să treacă pragurile lăcașurilor Domnului, bietele evlavioase, au ajuns la
«dracu-n praznic».
Alți au fost
culeși de la porțile bisericilor, unde cerșeau mila creștinilor, și aduși la
Extraordinarul Congres, li s-au promis sarmale și bani (așa se aude prin tărgul
Sucevei), dacă au primit nu se știe…
Marea
majoritate au fost părinții copiilor din ansamblurile artistice din satele
ucrainene: «Dacă vreți să cântați la
Suceava, veniți cu părinții, altfel nu!...», au spus organizatorii și părinții
au venit, neavând habar ce se va întâmpla acolo.
Adevărat
că 20% știau ce se va întâmpla acolo, fiind bine recompensați pentru a fi
prezenți la acest bâlci ieftin. Aceștia sunt preoții, primarii, unii dintre membrii
UUR cum ar fi Dumitru Coreniuc, Ștefan Lupșac și alte mioare rătăcite dar
pregătite să sugă de la două oi. Aceștia, chipurile au venit citind un
comunicat fals, postat pe un site fals și ștampilat cu o ștampilă falsă (sper
că măcar recompense pe care au primit-o să nu fi fost falsă).
Doi invitați pe măsura falsului congres
Dar haideți să
vedem ce spune jurnalistul Peter Czompa în articolul «Tivadar și greva foamei»
despre acest homo-pupincuristus
în nr. 125 al publicației «Viața Maramureșului»:
«Zice omul, Vasile Tivadar din Sighetu Marmației, că
a intrat în greva foamei, ca ziarist (sic!), ca să-l sprijine moral pe
jurnalistul Dan Pârcălab. (…) doar că Dan nu de așa ceva avea nevoie; și nu de
unul ca Tivadar. Au mai scris și alți colegi, recent, despre «fenomenul»
Tivadar, suntem și noi de aceiați părere. Însă vă mai
spunem noi ceva despre ,«ziaristul» Vasile Tivadar: cînd în Baia Mare se
desfăşura procesul dintre ziariştii de la «România Liberă» şi poliţiştii din
Sighet, a apărut şi Tivadar ca martor, cerut de… poliţiştii inculpaţi. Şi aşa
i-a fost şi mărturia, deşi, atenţie, omul nici măcar nu fusese martor al
incidentului în cauză; deci marele ziarist Tivadar a susţinut în instanţă
varianta poliţiştilor, cum că aşa ,,auzise’’ el! A rîs pînă şi judecătorul». Mai e nevoie de
comentarii?...
Oare chiar nu a
putut să găsească cuplul Morhan-Grijac, dacă un jurnalist ucrainean, măcar un
jurnalist? Oare chiar trebuia asociat cuvântul «ucrainean» cu un asemenea
nume?...
Strugaru
Stelică – deputat PDL de Botoșani despre care concetațeanul
său domnul Senator Liviu Cămpanu spune: «Domnul deputat Strugaru nu fură de acum, de
când e parlamentar, domnul Strugaru fura dintotdeauna (..) Şi ca să dau un punct de reper în
privinţa faptului că Strugaru fură dintotdeauna, trebuia să îl întrebaţi cum
l-a cunoscut pe dl. Flutur. (…) cîte eforturi a făcut pe vremea lui Ceauşescu
să îl scape pe Stelică Strugaru de la faptul că acesta se apucase să vîndă
uniformele vînătorilor sau încălţăminte. Le-a vîndut populaţiei rome din
Baranca, toţi oamenii din Baranca erau îmbrăcaţi în vînători» ( http://www.botosaneanul.ro/stiri/campanu-strugaru-vindut-uniformele-vinatorilor-romilor-din/).
Pentru
cei interesati de persoana deputatului Strugaru îi invit să citească și articolul
«Deputatul Stelică şi clanul Fănicilor -
mafia femeilor contrabandiste din nordul Moldovei» («Jurnalul Național» 25 iunie 2012),
semnat de Valentin Zaschievici.
Desigur
acești doi invitați fac mare cinste atât falsului congres (spune-mi pe cine
inviți ca să-ți spun ce congres faci) cât și falsei conduceri.
Dar
nici restul «invitaților de onoare» nu prea cred că au ceva în comun cu
ucrainenii: Un preot din Tulcea care recunoaște: «Nu îl cunosc pe Morhan!..»,
un scriitor, un avocat, un președinte de asociație și tot felul de neavizați, care
habar nu au ce se întâmplă în comunitatea ucraineană.